Am citit în 1984 „Vrai ZEN – Itroduction au Shobogenzo” apărută în 1969 la Le Courrier de Livre, Paris. Am cunoscut o realitate nouă, a cunoaşterii intuitive. M-am bucurat în 1993 cînd o bucăţică din această carte a fost publicată şi în România de editura Axis Mundi. Era un început. Recitind-o am descoperit o realitate cunoscută, numită în carte „călugăr în spirit” şi conflictul civilizaţie materială, civilizaţie spirituală. După 19 ani, în 2012, editura Herald aduce pe piaţa românească lucrarea din 1969 cu actualizări, aşa cum spune el, realizate de Maestrul Myoken. După încă 9 ani, editura Herald revine cu cartea istorică, începuturile Zen-ului în Europa, ca să dea posibilitatea noilor generaţii să se bucure de profunzimea acestei practici, să înţeleagă răscrucea la care se află omenirea. Atunci cînd civilizaţia materială se depărtează de principiile fundamentale ale moralei civilizaţiei spirituale, are loc CATASTROFA. Aşa s-a demonstrat perenitatea principiilor morale şi trăinicia civilizaţiei spirituale, dar a putut duce la dispariţie civilizaţiilor materiale IMORALE. Oare acum ne aflăm în această etapă a dezvoltării unei civilizaţii imorale ? ZEN-ul se reînoieşte continuu şi este mereu actual, mereu viu, şi ne poate trezi în al doisprezecelea ceas. Mihai Alexandru

Un titlu care atrage cititorul dornic de un anumit subiect, EMDR. Realitatea este mult tao şi numai două pagini neclare de EMDR. Mi-a înşelat aşteptările !!!

Terapiile cognitiv-comportamentale se fac tot mai cunoscute prin cărţi bine scrise. Cu răbdare, încredere şi perseverenţă din partea practicantului, cartea poate să ajute spre vindecare, autovindecare.

O carte scrisă într-un ritm alert despre 35 de ore de dialog interior şi cu oameni obişnuiţi din viaţa de zi cu zi. Este un şuvoi armonios ca a unui rîuleţ subteran care tinde spre lumină. Cartea este strigătul unei generaţii depersonalizate de un sistem diabolic de spălare a creierelor – corporaţia. Este strigătul conştiinţei care-şi dă seama că noua scară a valorilor, desprinsă de preceptele morale ale generaţiilor anterioare, o duce la pierzanie. Autoarea surprinde momentul în care un membru al acestei generaţii are claritatea necesară să vadă că „Ce ne rămîne să facem este să ne adunăm forţele pentru a fi cine sîntem.”. Frumos. Mulţumim Raluca.