Prima carte pe care am citit-o în luna februarie, începută pe data de 1 și terminată pe 2. Am început-o sperând că va fi o lectură mai ușoară după ce terminasem “1984”. Nu a fost, cel puțin nu în sensul în care mă așteptam. Se citește destul de repede, în ciuda temei puternice pe care o abordează. Original o idee a autoarei Siobhan Dowd, cartea înfățișează moartea sub forma unei metafore, aceea a unui monstru care îl vizitează pe Connor în fiecare noapte, la puțin timp după miezul nopții. Frumos scrisă și cu un impact puternic, mi-a smuls câteva lacrimi la final. I-am dat însă puțin peste 3 stele, pentru că limbajul a fost puțin prea copilăros pentru gustul meu. Cu toate acestea, o recomand, mai ales persoanelor care se confruntă cu moartea unei persoane dragi.